Mă plimbam printre amintiri, pășind cu teama de a nu strivi vreo urmă a copilei cu ochi mari. Era așa liniște încât îi puteam auzi pașii, râsul colorat și cântecele. Dau la o parte buruienile crescute pe calea ferată care și-a uitat de mult timp poveștile. Se pare că nu mă observă,... Citește în continuare →
A trecut mai bine de o lună de la gala SuperBlog 2019 şi mai este cam o lună până la următoarele înscrieri pentru Spring SuperBlog. Aş minţi dacă v-aş spune că nu am avut timp să scriu. Timp ar fi fost, puţin, dar era. În schimb, acele două ore, găsite când şi... Citește în continuare →
E luni, iar lumea pare că își continuă pașii în același ritm. Ba chiar e mai cald decât zilele trecute, iar soarele te face să crezi într-un martie deghizat. Privesc în gol și încerc să înțeleg. Mă gândesc dacă să scriu sau nu, realizând că nu pot face haz de orice... Citește în continuare →
M-am născut din cuvinte, printre un "Bună, ce mai faci?" şi "Ce-ar fi să ne vedem şi mâine?", care au continuat cu un "da" timid şi alte două mai încrezătoare. Povestea mea a început cu povestea de dragoste a doi elevi de pedagogic. "Ce se naşte din pisică, şoareci mănâncă" sau în variantă... Citește în continuare →
Acum 20 de ani Aveam o rochiţă albă cu flori albastre, iar în picioare purtam aceleaşi sandale cu trei curele: roşie, galbenă şi albastră. O pură întâmplare, pentru că le-am ales fără să ştiu prea multe despre tricolor. Probabil că îl iubeam încă de pe atunci, ori de mai demult, de când... Citește în continuare →
Nici nu ştiu cum să încep. Am atâtea lucruri să îţi spun, adică să îţi scriu, dar ca de obicei, când vine vorba de tine am sufletul plin şi cuvintele iau formă de priviri, zâmbete şi îmbrăţişări. Cum azi eşti un pic prea departe pentru toate astea, o să încerc să scriu cât mai aproape... Citește în continuare →
Cu Diana...Soare. Până acum vreo două luni, am avut o jumătate de an mai...nici nu ştiu cum să îi spun. Mai încurcată, mai agitată, în care m-am căutat continuu, dar mai tare mă rătăceam. Mi se părea că fiecare zi era mai grea, acasă, la muncă, în vacanţă, oriunde. Şi cu cât... Citește în continuare →
Pe Mădălina, frumoasa autoare a unei călătorii pline de metafore, o cunosc de mulți ani, dar întotdeauna mi-a spus că noi două ne cunoaștem dinainte de a ne cunoaște. De fapt, noi cei care iubim să transcriem sentimente, momente, locuri, în cuvinte pe care inimile noastre le găsesc potrivite, ne întâlnim cumva,... Citește în continuare →
Nu ne-am mai văzut de ceva timp. Eu nu v-am mai scris, voi nu m-aţi mai citit. De fapt, aş vrea chiar să vă mulţumesc că deşti timpul meu s-a pierdut între secunde, voi aţi continuat să răsfoiţi articole vechi, să îmi trimiteţi mesaje în care să îmi... Citește în continuare →
Aşa se spune din bătrâni, aşa îmi spun prietenii, aşa vă spun eu vouă. E bine să fii optimist, dar mai ales e bine să nu uiţi asta. La prima parte mă descurc, la a doua sunt praf :-)) Oricum, când m-am trezit, mi-am propus să fiu optimistă, să rămân zen indiferent... Citește în continuare →
blogdezâmbit 
Comentarii recente