Și poate fi ca în povești, poate ca niciodată…

          O zi în care zână ești, într-o rochiță minunată       Puteam să jur că vântul și marea s-au născut pentru mine, ori poate eu m-am născut din cea mai strânsă îmbrățișare a lor. Pășeam încet, de parcă voiam să nu șterg urmele unei prime întâlniri, urmele unor pași... Citește în continuare →

Reclame

Timpul aleargă

Și îmi pare tare rău că nu e român, așa l-am fi lăsat mult în urmă pe Usain Bolt, aveam medalii de aur la olimpiadă și poate ieșeam mai mulți la vot. (pe ultima nici eu nu o cred) Eu de exemplu nu am simțit ultimele două luni. Ele m-au simțit pe mine... nervoasă, obosită,... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑