Opriţi planeta, vreau să cobor

       Sunt în majoritatea timpului . Încerc să caut binele în nimic, speranţa în dezamăgiri, încrederea unor paşi mari după o piedică serioasă. Dar oricât aş citi, aş încerca să cunosc, oameni, locuri, poveşti, oricât aş vrea să fiu în pas cu societatea, mi se pare că devin o inadaptată social. Doar metaforic... Citește în continuare →

Reclame

Mă iubea cum iubea marea

      O priveam cum privea marea, iar dacă vântul rece nu mi-ar fi adus câţiva stropi săraţi pe buze, aş fi putut jura că e doar în închipuirea mea. Aşa, privind pierdută marea învolburată, pe o plajă pustie, căutându-şi liniştea printre valuri, era liniştea mea. Puteam sta ore întregi să o privesc, tatuându-mi... Citește în continuare →

A fost odată ca niciodată…

       ...printre culori, raze de soare, povești șoptite de vânt,  două priviri care s-au întâlnit și din ele s-a născut, printre bătăi de inimă, zâmbetul.  Au fost apoi mai multe zâmbete, râsete, îmbrățișări, lacrimi de bucurie, împliniri, care, înconjurate cu încredere, respect și multă dragoste au conturat visul. Visul a prins formă de... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑