Amintiri târzii, dar la fel de vii

       A trecut mai bine de o lună de la gala SuperBlog 2019 şi mai este cam o lună până la următoarele înscrieri pentru Spring SuperBlog. Aş minţi dacă v-aş spune că nu am avut timp să scriu. Timp ar fi fost, puţin, dar era. În schimb, acele două ore, găsite când şi când, am ales să le umplu cu o carte, cu o cadă plină cu spumă, ori câteva seriale în doi. Asta pentru că în cele câteva luni de lucru cu mine, când am ales să merg la un psiholog pentru că simţeam că nu mai sunt mulţumită de ceea ce fac, am învăţat că dacă nu simt să fac un lucru, să nu îl fac de umplutură. Am înţeles că pentru mine scrisul e evadare, scrisul e o pasiune şi nu trebuie să îl transform într-o altă sursă de stres, într-un „loc de muncă”. Din cauza asta, dar şi pentru că ştiam că datorită oamenilor, familiei mele SuperBlog, amintirile vor fii încă vii şi la ore târzii, vă scriu astăzi despre gala SuperBlog 2019, care a avut loc în decembrie, bineînţeles alături de cei pe care superfamiliuţa noastră i-ar putea numi „acasă”, gazdele de la Hotel Royal Poiana Braşov. Trebuie să fiu sinceră şi să vă mărturisesc faptul că galele de iarnă îmi plac un piiiiiculeţ mai mult decât cele de primăvară mai ales datorită hotelului. Aer curat, proaspăt şi rece, o privelişte grozavă, ospitalitate, mmm, din toate câte mai mult.

79204427_2603024233115013_3694472538068353024_o Claudia şi Albert au reuşit să ducă la capăt o altă ediţie. Albert puţin mai din umbră, Claudia peste tot, pe grup, în privat, alături de concurenţi, de sponsori, de cele mai multe ori prinsă la jumătate. I-am spus şi la gală, dar o să îi mai spun de oricâte ori ne vedem. Lucrul cu oamenii este cel mai greu. Aici nu mă refer la interacţiune, ci să fii în postura în care să îţi vină nemulţumiri din două părţi, şi să încerci să împaci capra, varza, lupul, vânătorul, activiştii de mediu, vegetarienii, etc.

          Pentru cei care nu ştiu încă de SuperBlog, am două lucruri importante de menţionat. Primul e că Albert şi Claudia sunt organizatorii, iar al doilea e că ar trebui direct să daţi un click mai sus şi dacă aveţi un blog, dacă sunteţi pasionaţi, pregătiţi-vă deja de înscrieri, pentru că experienţa şi premiile sunt de neratat.

              Gala propriu-zisă a fost iar o „sursă fericită de riduri” de la cât am zâmbit, de la cât de bine ne-am simţit. De data asta atmosfera a fost întreţinută şi de Anca Chirvase şi Ciprian Dan, dar partea cu SuperKaraoke a fost preferata mea. Oamenii ăştia nu doar scriu mişto, dar şi încearcă să cânte mişto, iar unii chiar reuşesc.

79685140_2603064053111031_6047169843730317312_o
O parte din câştigătorii trofeului SuperBlog

         Topul a fost iar unul feminin, iar podiumul m-a asigurat din nou că zicala „şi frumoasă şi deşteaptă” e mult mai realistă decât cred majoritatea bărbaţilor. Am descoperit-o şi eu pe Anaphielle, frumoasa creatoarea a căsuţei unui melc, şi m-am îndrăgostit de ea. Nu vă gândiţi la prostii, nu credeţi că eu am sabotat referendumul  cu familia tradiţională cu alte motive. M-am îndrăgostit de talentul ei, dar şi de determinarea ei, de curajul de a crede în ea, un curaj în care m-am regăsit, dar pe care îl ascunsesem undeva în suflet, ca să pot să îmi mai plâng puţin de milă în cazul nereuşitelor.

              Mi-am revăzut oamenii dragi, am cunoscut oameni noi care mi-au devenit dragi, chiar dacă am eşuat din nou în a face cunoştinţă cu toată lumea şi a petrece timp cu totată lumea. Suntem mulţi, talentaţi, frumoşi, dar mai ales modeşti, iar timpul petrecut împreună e scurt. Aş propune nişte gale de câte o săptămână, una la mare, una la munta,mmm Claudia, Albert??

            Cât despre mine, am reuşit să iau şi  ediţia asta punctaje de peste 95 şi chiar un premiu la una dintre cele patru probe la care am reuşit să scriu.

        Aspecte negative nu am să vă scriu, poate de-asta am şi vrut să vă scriu acum, pentru că şi dacă ar fi existat, deşi nu îmi aduc aminte, până acum oricum erau alungate din amintiri de zâmbetele pe care încă le văd în oglindă.

Ne vedem în primăvară, chiar mi-aş dori să ne cunoaşteţi familia şi să faceţi parte din ea!  Zâmbete!!! 

80259988_2608742705876499_8674265884014936064_o

 

Un gând despre „Amintiri târzii, dar la fel de vii

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: