Iubesc toamna dintotdeauna. Cred că ea a știut asta și a zis "Ea se va naște în septembrie, va iubi mirosul de frunze uscate, aerul puțin rece, vântul care adie ușor și culorile mele." Învârt lingurița în ceaiul de tei așteptând să se topească mierea. În Turcia "ilhamurul" este rar,... Citește în continuare →
În ultimul an am alergat de parcă la capăt mă aştepta Toscana cu braţele deschise, gata să îmi ofere o căsuţă mică, în spatele căreia să am o măsuţă de lemn, vopsită maro, la umbra unor măslini, ori portocali, nu m-am hotărât încă în privinţa copacilor. De fapt, dacă mă uit... Citește în continuare →
Dacă mi-ai cere să aleg între toamnă şi mine, te-aş întreba "nu suntem totuna?" M-am născut toamna, dar dacă aveam dreptul să aleg, aş fi ales-o de oricâte ori era nevoie, ca să o conving că o iubesc de când lumea...de când lumea mea. Simt că... Citește în continuare →
Eu caut binele, în locuri gri, în furtuni, în spatele unor ochi furioși, în oamenii întunecați. Caut, pentru că îmi place să cred că totul a fost construit în echilibru, cu bucăți de bine și rău, iar timpul și faptele au înclinat balanța. Caut binele în spatele uitării, răutății, minciunilor nevinovate.... Citește în continuare →
A fost odată ca niciodată Afrodita, zeița iubirii, a frumuseții. Și Zeus, Hera Poseidon, Atena...Athos, Porthos și Aramis (știu cine sunt, dar așa îmi venea enumerația). Apoi, din mitologia populară a apărut Zeul Șosetelor. Despre el se știe că e tare mânios dacă vrei să porți o pereche... Citește în continuare →
Am adunat din tot ceea ce mă înconjoară gânduri, apoi cuvinte şi mi-am colorat sufletul în nuanțe mai vii. Le-am împletit cu trăiri și zâmbete până am creat visul. Am tot împletesc visuri printre picăturile înghețate, iar când a apărut prima rază de lumină, atunci le-am împlinit. Așa împlinite, am început iar a împleti... Citește în continuare →
O zi în care zână ești, într-o rochiță minunată Puteam să jur că vântul și marea s-au născut pentru mine, ori poate eu m-am născut din cea mai strânsă îmbrățișare a lor. Pășeam încet, de parcă voiam să nu șterg urmele unei prime întâlniri, urmele unor pași... Citește în continuare →
Și îmi pare tare rău că nu e român, așa l-am fi lăsat mult în urmă pe Usain Bolt, aveam medalii de aur la olimpiadă și poate ieșeam mai mulți la vot. (pe ultima nici eu nu o cred) Eu de exemplu nu am simțit ultimele două luni. Ele m-au simțit pe mine... nervoasă, obosită,... Citește în continuare →
În ultima vreme timpul profită că eu încă nu am voie și nici nu prea pot să țin pasul cu el. Îmi împletesc în continuare visuri și le arunc ca pe un lasou, îl prind, îl strâng bine și încerc să îi zâmbesc. Cumva mi-am dat seama că mi-a întors și... Citește în continuare →
Comentarii recente