A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi fost, mulţi bloggeri ar fi dormit liniştiţi, ar fi numărat zâmbitori zilele care au mai rămas până la primii fulgi de nea, ar fi fost prea mult lapte şi prea multă miere în ceaiul potrivit după-amiezelor de toamnă. Dar ei nici... Citește în continuare →
Nu ne-am mai văzut de ceva timp. Eu nu v-am mai scris, voi nu m-aţi mai citit. De fapt, aş vrea chiar să vă mulţumesc că deşti timpul meu s-a pierdut între secunde, voi aţi continuat să răsfoiţi articole vechi, să îmi trimiteţi mesaje în care să îmi... Citește în continuare →
Ne priveam şi tăceam ca să putem auzi cuvintele nerostite între noi. Mi se părea că din tăcerile noastre se năşteau furtuni, dar pe chipul tău se aşezau raze de soare sub formă de zâmbet. Eram doi prieteni vechi care nu se cunoscuseră niciodată, doi străini care aveau să ştie că... Citește în continuare →
Îmi plac zilele ploioase de sâmbătă, mai ales când de luni până vineri am prins puține ore de somn. Mă teleportez prin toate locurile în care aș vrea să ajung, lângă piramidele din Egipt, mănânc o salată grecească pe o insulă elenă, ori port un șal albastru pe străduțele din Sousse. Pe... Citește în continuare →
Am 26 de ani şi de un milion de ori mai multe visuri. Îmi iubesc familia şi ador să călătoresc, iar dacă ar trebui să vă spun ce înseamnă împlinirea, o îmbinare a celor două iubiri ar fi definiţia perfectă. Până de curând, ultima vacanţă împreună cu ai mei fusese...sinceră să fiu, dacă a fost,... Citește în continuare →
Aşa se spune din bătrâni, aşa îmi spun prietenii, aşa vă spun eu vouă. E bine să fii optimist, dar mai ales e bine să nu uiţi asta. La prima parte mă descurc, la a doua sunt praf :-)) Oricum, când m-am trezit, mi-am propus să fiu optimistă, să rămân zen indiferent... Citește în continuare →
A fost odată, ca niciodată, v-aş minţi dacă v-aş spune că a fost cândva, demult, pentru că totul se întâmpla într-o joi, chiar cea care doar ce a trecut. Mai aveam câteva pagini dintr-o carte care chiar mă captivase pe drumul de la Cluj spre Constanţa. Era puţin înnorat, copacii încă... Citește în continuare →
M-am hotărât să scriu, m-am răzgândit, am tastat câteva cuvinte, le-am şters. Mi-am spus că eu nu scriu despre meciuri de handbal, tenis, fotbal...doar le trăiesc, cu pumnii strânşi, palmele transpirate, cu pielea de găină şi zâmbetul pe buze, cu sufletul mic şi lacrimi în priviri. Cred că singurul articol pe... Citește în continuare →
...vocii mamei mele, când îmi răspunde la telefon după o tură de noapte. ...glumelor tatălui meu și zâmbetului pe care mi-l aduce ori de câte ori îl ascult. ...alergatului prin sufragerie, în jurul mesei, cu baloane în mână, în ordinea Răzvan, soră-mea, eu, eu, soră-mea, Răzvan. ...vacanțelor, dimineților, nopților, jocurilor cu el...mai ales minigolf😏😂 ...weekend-urilor... Citește în continuare →
Comentarii recente