Cu FARMEC în linia întâi

             M-am urcat în tren cam zgribulită. Am nasul atât de roșu, încât sper să nu mă confunde oamenii cu renul lui Moș Crăciun. Mă așez pe locul meu și fac inventarul bagajului. Trebuie să fiu pregătită, așa că verific mai ales starea aliaților. Anul ăsta i-am pregătit mamei o... Continuă să citești →

Anunțuri

Am întrebat timpul

        - Nu ai obosit să tot alergi așa? Ia o pauză, hai să stăm la o poveste. Spune-mi ce mai faci, ce mai fac? M-ajuți să iert, să uit, să sper? Promit că te ajut și eu...am învățat că fără ajutorul meu treci degeaba și am încercat să îți dau un... Continuă să citești →

Colecționează momente, nu lucruri

          Am ajuns acasă cu un zâmbet larg și nu se datora doar începutului de weekend. Diana, tipa din anul 3 pe care toți o admirăm, cea care a câștigat detașat alegerile pentru asociația studenților, ne-a vorbit astăzi la adunarea pe care o avem la sfârșitul săptămânii în aula mare,  despre experiența... Continuă să citești →

Și sufletul pereche?

       -De ce îl căutăm atât?     Privea spre cer în timp ce-și plimba degetele prin păr, uitându-se la stele. Știam că face asta când e agitată și vrea să se liniștească.        -Pe cine?       - Sufletul pereche... Am citit undeva că sufletul pereche nu e aproape... Continuă să citești →

Citind, vei trăi 1000 de vieți…

            Mă trezesc alintată de razele soarelui. Mi-am zis că dacă ele au curajul să schimbe zilele friguroase, atunci găsesc și eu curajul să mă ridic din pat, să-mi încep ziua liberă mai devreme decât de obicei. Pregătesc somnoroasă cafeaua și zâmbesc când văd cartea de pe măsuța din camera... Continuă să citești →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑