Îmi place vremea de afară. Încep să cred că de data asta chiar vine primăvara. Uneori visez la o cabană izolată, pe un vârf de munte, cu șemineu, câțiva oameni dragi alături, povești și doar zăpadă cât vezi cu ochii, dar rămân omul care preferă anotimpurile călduroase. Sunt dependentă de soare, de cântecul păsărilor, zumzăit... Citește în continuare →
Unul dintre cuvintele mele preferate, chiar daca nu e in limba romana. Si da, mi-a ramas in minte si in suflet dupa ce am vazut filmul “Mananca roaga-te iubeste”. Cliseu sau nu, mai ales in contextul actual, lectiile din filmul asta mi se pare mai bune decat orice antologie cu citate motivationale pentru un nou... Citește în continuare →
Well, hello-hello, zâmbitorii mei. Nu ne-am mai întâlnit aici de foarte mult timp. De fapt, nu v-am scris niciodată pe blog anul ăsta. Am vrut un an sabatic. M-am ales cu un an sălbatic. Am avut câteva sperieturi bune. Am fost aproape să pierd oamenii cei mai dragi, am pierdut prietenii, am câștigat prietenii.... Citește în continuare →
O zic că totul s-a petrecut într-o zi de marți. Nu sunt sigură, dar eram obosită și nu era luni. Am fost la cumpărături după serviciu, iar acasă m-am apucat să fac o supă cremă de broccoli. El, așa cum era, cu orteză și în cârje, a venit să stea lângă... Citește în continuare →
Căutăm...lucruri, locuri, oameni, trăiri, de fiecare dată încercând să găsim o parte din noi, partea care ne lipsește. Cel puțin asta credem, că asta nu avem, asta merităm, uitând de ceea ce suntem și ceea ce visăm să devenim. În încercarea de a transforma lucrurile, locurile și oamenii în ceva... Citește în continuare →
Mă plimbam printre amintiri, pășind cu teama de a nu strivi vreo urmă a copilei cu ochi mari. Era așa liniște încât îi puteam auzi pașii, râsul colorat și cântecele. Dau la o parte buruienile crescute pe calea ferată care și-a uitat de mult timp poveștile. Se pare că nu mă observă,... Citește în continuare →
Nici nu ştiu cum să încep. Am atâtea lucruri să îţi spun, adică să îţi scriu, dar ca de obicei, când vine vorba de tine am sufletul plin şi cuvintele iau formă de priviri, zâmbete şi îmbrăţişări. Cum azi eşti un pic prea departe pentru toate astea, o să încerc să scriu cât mai aproape... Citește în continuare →
Sunt în majoritatea timpului . Încerc să caut binele în nimic, speranţa în dezamăgiri, încrederea unor paşi mari după o piedică serioasă. Dar oricât aş citi, aş încerca să cunosc, oameni, locuri, poveşti, oricât aş vrea să fiu în pas cu societatea, mi se pare că devin o inadaptată social. Doar metaforic... Citește în continuare →
O priveam cum privea marea, iar dacă vântul rece nu mi-ar fi adus câţiva stropi săraţi pe buze, aş fi putut jura că e doar în închipuirea mea. Aşa, privind pierdută marea învolburată, pe o plajă pustie, căutându-şi liniştea printre valuri, era liniştea mea. Puteam sta ore întregi să o privesc, tatuându-mi... Citește în continuare →
-De ce îl căutăm atât? Privea spre cer în timp ce-și plimba degetele prin păr, uitându-se la stele. Știam că face asta când e agitată și vrea să se liniștească. -Pe cine? - Sufletul pereche... Am citit undeva că sufletul pereche nu e aproape... Citește în continuare →
blogdezâmbit 
Comentarii recente