Obiceiul de 1 mai era sa te revezi cu prietenii, cu familia, un mic, un mustar, voie buna, veselie. Doar ca zilele astea totul se petrece online. Asa ca si eu am invitati de 1 mai tot online. Va invit sa il cunoasteti pe Emil, un om drag mie datorita sinceritatii lui si felului direct de a spune, ori scrie aproape tot ceea ce ii trece prin cap. O sa il iert ca a scris acest articol fara diacritice. E stilul lui, la care m-am adaptat si eu in acest paragraf introductiv. Emil a mai scris pe blogul meu acum vreun an, dar chiar nu stiu cum a disparut articolul. Am o idee, i-am zis-o si lui. Sper sa gasesc ciorna prin laptop si sa il public din nou. Lui nu i-am spus asta, dar articolul de fata este articolul meu preferat dintre toate pe care le-am citit de la el. Multumesc, Emil! Va invit sa il cititi cu drag, aici si pe toate cele 11 bloguri ale lui!
Sa zambim, caci zambetul ne face bine. Ne da o stare pozitiva, ne face sa … radiem fericire, ne facem sa ne simtim bine, sa ne simti altfel. Daca o poza face cat o mie de cuvinte, un zambet face cat o mie de cuvinte frumoase.
Sa zambim, caci cu zambetul putem atrage zambete si buna dispozitie…
Sa zambim, caci zambetul este cel mai atragator lucru la o persoana. Tin minte ca acum ceva timp cunoscusem o tipa care arata foarte bine la corp, dar care avea un zambet dubios. Un amic, ajuns intre timp dentist, o dadea tot timpul exemplu. Mie zambetul ei nu mi se parea atata de dizgratios, dar recunosteam ca nu are cel mai frumos zambet. E clar ca existau tipe cu corp mult mai putin misto care reuseau sa atraga … prin zambet.
Problema in aceste zile, in aceste vremuri ciudate, este faptul ca zambetul devine … invizibil. Din cauza mastilor, care ar putea deveni obligatorii, zambetul nu va mai fi vizibil.
Intrebarea corecta care se pune este urmatoarea: mai are rost sa zambim daca nu ne vedem nimeni? Are sens sa zambim … pentru noi?
Raspunsul va fi surprinzator, mai ales ca vine din partea mea: da, are sens. Caci zambetul ne da NOUA o stare de bine, caci zambetul este reactia organismului nostrum, reactia fireasca, NATURALA, la ce se intampla in jur.
Daca plecam de la premisa ca zambetul este ceva ce TREBUIE facut, ca zambetul este doar de complezenta, atunci da, este inutil sa zambim prin masca. Daca zambim doar pentru altii, doar pentru ca altii sa ne vada zambind, atunci zambim degeaba.
Si da, cei care faceau asta pana acum vor fi fericiti ca nu mai trebuie sa se prefaca. De fapt, sunt si mai fericiti, caci acum au motiv sa stea inchisi in casa cu saptamanile, fara sa le reproseze nimeni acest lucru. De fapt, nu doar ca nu li se imputa acest lucru, ci au ajuns sa fie laudati, sa fie dati exemplu.
Cine ma cunoaste stie cum sunt. Unii cred ca-s egoist si insensibil, doar ca nu e chiar asa. Sunt independent si liber, drept urmare sunt putin interesat de parerile celor din jur. Zambesc pentru mine, nu pentru mine, in cazul meu fiind valabila chestia contrara: deseori ma abtin cu dintii (vorba vine) sa nu zambesc, sa nu rad de unele chestii. De pilda, ca sa va dau un exemplu des intalnit la mine, imi doresc sa nu mai zambesc atunci cand aud un moldovean vorbind cu accentual lui cel dulce. Doar ca, vedeti voi, nu reusesc aproape niciodata. E un accent atat de simpatico si de amuzant incat n-am cum sa abtin. Ce-i drept, unii interpreteaza zambetul meu ca fiind unul rautacios.
Si, la fel de neasteptat, sunt foarte empatic cu cei din jurul meu. Preiau foarte usor starile celor de langa mine, din acest motiv imi place atat de mult la teatru si urasc atat de mult teatrul online. Da, se intampla deseori sa rad singur intr-o sala, uneori rad la spectacole deloc comice (la cea mai mica gluma spusa, ca un ras eliberator), asta din acelasi unic motiv: nu ma intereseaza parerea celor din jur.
Nu ma intereseaza, dar preiau starea lor. Drept urmare, atunci cand zambesc, o fac pentru mine. Zambetul imi schimba mie starea, imi da mie o stare de bine, ma face pe mine sa ma simt mai bine.
Chiar daca imi displac mastile, pe care nu le suport si din motive fizice, optimist incurabil fiind, pot gasi avantajele lor: nu mai pot vedea zambete false.
Cum imi pot da seama ca o persoana zambest? Din atitudine, din felul de a vorbi, din inflexiunile vocii. Da, poti zambi si telefonic, poti zambi si pastrand celebra distantare sociala (si fizica).
Sa zambim, deci, daca o facem pentru noi si pentru starea noastra de spirit. Sa zambim, daca o facem sincer si natural.
Sa zambim citind bloguri. Pe al Catalinei, pe care scriu acum, dar si pe ale mele. Eu sunt Emil Calinescu, am 11 bloguri (stiu ca deja ati zambit), trei dintre ele avand link-urile pe parcursul acestui articol. CitestE-MI-L pe oricare dintre ele #cumarveni
Si sa zambim, bineinteles. Un zambet in plus, fie si invizibil pentru restul, nu face rau nimanui.
blogdezâmbit 