Nu ai dreptul să uiţi că ai Dreptul la vacanţă

        A fost odată, ca niciodată, iar de nu ar fi fost, cred că nimic nu ar mai fi fost, nici împlinirea, nici amintirea, poate doar lumea fără potriviri de cuvinte. Mai întâi de toate, a fost visul, visul de a cunoaşte, de a asculta, de a gusta, de a mirosi, de a păşi, de a îmbrăţişa noul. Dacă mă întreba cineva unde vreau să ajung când o să fiu mare, îi spuneam:

…peste tot…

christian tour 1
Sursă: mobilitymojo twitter

 Îmi imaginam că toţi oamenii au dreptul să vadă lumea, să o cutreiere, să o cunoască, să o iubească. Credeam cu tărie că toţi oamenii au Dreptul la vacanţă, indiferent unde locuiesc,  lucrează, ce culoarea au ochii lor, pielea lor, ce limbă vorbesc.

Locuiam la ţară, acolo unde crescusem, alergând desculţă prin trifoiul cu oricâte foi, ascultând poveştile bunicii despre lumea mare pe care ea nu o văzuse, dar pe care mi-a descris-o exact aşa cum am cunoscut-o mai târziu:

plină de mister, de locuri care îţi curg prin vene, de oameni care îţi bat în piept 

Fluturam mâinile în aer până nu mi le mai simţeam, iar după ce urma albă se transforma în norişori,  mă aşezam pe pătură lângă bunica şi îi spuneam:

 O să zbor şi eu cu avionul într-o zi, bunico! O să mă uit dacă eşti aici şi îţi voi face semne cu mâna, iar când o să mă întorc, o să îţi povestesc dacă lumea arată aşa ca în poveştile tale.

dav
Arhivă personală

Era un martie înnorat când mama s-a aşezat pe scaunul din faţa mea. Avea o lumină în ochi de parcă tot soarele de afară stătea în ziua aia pe chipul ei. A zâmbit şi mi-a întins un pătrat mic de hârtie. Îmi amintesc muşamaua cu lalele roşii, puloverul ei verde şi emoţia mea. Obişnuia să îmi aducă ghicitori, în loc de raze de soare în zilele friguroase când nu mă puteam juca afară. Vedeţi voi, în bileţelul ăla, pe care îl păstrez cu sfinţenie şi astăzi, am primit cea mai frumoasă ghicitoare.

          Un pescăruş în zbor, îţi va şopti uşor, când va fi cald şi soare, că mergem la plimbare, în locul mult visat, albastru-n lung şi-n lat.

Răspuns la ghicitoare: o să mergem la…?

        Nu am mai putut răspunse din cauza sughiţurilor cu care plângeam. Pe o coală de hârtie primisem prima mea vacanţă,  bagaje de făcut şi împlinirea.

         Dacă regret ceva, e că singurul aparat de fotografiat pe care şi l-au permis ai mei a fost o agendă pe care să o transform în jurnal.

2019-03-05-19-16-14
Arhivă personală

Era august şi zilele aveau gust sărat de fericire. Cinci zile pe care nu aş putea să le uit, nici dacă m-aş uita pe mine. Am plecat din Gara de Nord pe la 5:30, după o noapte întreagă de vise cu ochii deschişi. O ţineam strâns de mână pe mama, iar soră-mea spunea poveşti despre valuri mari şi albastre, pe care nu le văzuse vreodată. Tata părea obosit, dar zâmbea. Din Constanţa am luat personalul care ne-a dus în Olimp. Acolo, cu o Dacie 1300 galbenă, ne aştepta un fost coleg de armată de-ai tatălui, care m-a întrebat dacă am mai fost la mare.

Am mai fost, aproape în fiecare zi când îmi povestea bunica, aproape în fiecare seară după ce adormeam.

   Ne-a lăsat în faţa hotelului Majestic şi ne-a promis că va trece pe la noi într-una din zile. Aş fi vrut să aud ce spuneau ai mei, dar am simţit un miros care îmi umpluse plămânii şi sufletul. Mirosea exact cum îmi spunea bunica…

        dacă liniştea ar avea un parfum, atunci ea ar avea parfumul mării

        De ori de câte ori încerc să îmi povestesc cea mai frumoasă amintire, mă tem că nu voi alege cuvintele potrivite. Îmi amintesc perfect cum am văzut-o prima oară. M-am desprins din mâna mamei și am început să alerg. Era cel mai frumos lucru din viaţa mea. Picioarele mi se afundau în nisipul fin şi cald, iar respiraţia mi s-a tăiat când albastrul de necuprins a privit în ochii mei.  Valurile mi-au sărutat tălpile, briza s-a jucat pe pielea mea, în părul meu, lăsându-mi acelaşi parfum  pe care îl ador, un amestec de sare şi soare. Oricâte mări am colindat după, nu o să uit niciodată prima zi în care marea a fost doar a mea.

fetita-amoeba-e1520427310542
Sursă foto: Amoeba

         Hotelul era la câţiva paşi de plajă. Din cameră vedeam marea şi mă gândeam de ce ochii noştri nu pot trece dincolo de orizont. Atunci am înţeles că există monotonia perfectă. Răsărit, mic dejun, plajă, castele în nisip, prânz, somn, mare, râsete, castele în nisip, apus. Când ai mei adormeau la prânz, mă lipeam de fereastră, până când pleoapele obosite de briză mă trimiteau în pat. Mă întindeam, simţind corpul legănat de valuri. Nu a fost o simplă vacanţă la mare. A fost o poveste cusută din fire de nisip şi scoici, pe muzica valurilor, cu gust sărat.

       De atunci, am zburat cu avionul şi mi-am imaginat că pe unul dintre câmpurile alea verzi bunica încă mai coase ciupici. Am mâncat paste în Florenţa, m-am îndrăgostit de Barcelona, am gustat baclavale în Istanbul şi am dansat în Valetta. E martie şi mă gândesc care ar fi cadoul potrivit pentru mama. Pe geamul de sticlă văd un afiş.

Christian Tour susţine Dreptul la vacanţă

CT-DreptulLaVacanta1-1.png

Iau o coală de hârtie şi scriu o ghicitoare.

                             Să nu fie supărare, dar ideea eu ţi-o fur, drept cadou doar o plimbare, vacanţa cu Christian Tour, ca în prima mea vacanţă, când eram un copil mic, vă veţi bucura de viaţă, la hotelul…

        Iubesc oamenii călătoriile, dar cel mai mult oamenii care iubesc călătoriile. Azi ştiu că toţi oamenii au dreptul să vadă lumea, să o cunoască, să o iubească. Indiferent cât sunteţi de obosiţi, preocupaţi, stresaţi, vreau să nu renunţaţi la unul dintre cele mai frumoase drepturi.

Articol redactat pentru SpringSuperBlog 2019.

 

 

 

Reclame

3 gânduri despre „Nu ai dreptul să uiţi că ai Dreptul la vacanţă

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: