O dragoste dintr-o călătorie și o călătorie din dragoste

           Iubesc toamna dintotdeauna. Cred că ea a știut asta și  a zis „Ea se va naște în septembrie, va iubi mirosul de frunze uscate, aerul puțin rece, vântul care adie ușor și culorile mele.” Învârt lingurița în ceaiul de tei așteptând să se topească mierea. În Turcia „ilhamurul” este rar, iar ceaiul preparat din acesta e foarte special. Mă uit cum dansează o frunză, pierdută prin timp, înainte și înapoi, spunând povești ce au fost, conturând visuri ce vor fi. Îi simt parfumul și îi iubesc dansul. Frunzele care cad m-au învățat că adevarata magie e să te lași purtat prin timp.

Canal-in-Amsterdam-shutterstock_188438480.jpg        Ceaiul de tei îmi amintește mereu de mama. Când am întrebat-o prima oară cum reușește să îi dea gustul acela atât de bun, mi-a răspuns că:

Orice devine mai bun dacă picuri dragoste…un ceai, o cafea, un suflet de om.

           De atunci am încercat să găsesc picăturile de care sufletul meu are nevoie ca să devină mai bun. Și am descoperit călătoria. Călătoria prin timp, prin locuri necunoscute, printre oameni noi, arome, parfumuri și peisaje de poveste.

          Poți picura dragoste în suflet arătându-i lumea, partea frumoasă a ei, istoria și oamenii. Aveam 21 de ani când m-am oprit zâmbind în fața unei uși de sticlă. Era scris negru pe alb, adică mai mult alb pe roșu, City break Christian Tour, iar eu citeam printre rânduri împlinirea.   Scenic-summer-sunset-aerial-view-of-the-Old-Town-pier-architecture-and-Charles-Bridge-over-Vltava-river-in-Prague-Czech-Republic-shutterstock_276911168          Am deschis acea ușă de nenumărate ori. Am ieșit și m-am întors zâmbind. Am gustat ilhamurul atât de special, privind luminile și Bosforul, am iubit Istanbulul. I-am făcut cu ochiul timpului ascuns în ceasul astronomic din Praga, apoi am alergat amândoi pe Podul Carol și pentru o clipă m-a lăsat să câștig. Printre atâtea oferte city break, am înțeles că în toate acele destinații se ascunde iubirea…iubirea de oameni, de viață, de peisaje și de noi.

29512815_1766856320044736_7595292504218814151_n
Sursă foto: arhivă personală

     Într-o joi, timpul mi-a zâmbit. Încercam să îl opresc. Să mai ascult vioara aceea și să păstrez în suflet imaginea Florenței, împlinirea din Piazzale Michelangelo. Știam că am doar două ore în acest oraș în care inima mea a bătut în alt fel. A bătut la fel ca în ziua în care am gustat pentru prima oară ceaiul mamei. A liniște și a încântare. Acolo, doi ochi verzi au reușit să îl oprească. Mi-a zâmbit de parcă m-ar fi cunoscut dinainte să mă cunosc eu, și felul în care sufletul a simțit acea privire m-a convins că de atunci mă cunoștea. Nici astăzi nu știu dacă vioara mă adormise, ori timpul chiar își jucase rolul de învingător, ducându-mă în viitor și înapoi, între o clipă și un zâmbet.

          Azi am învățat să dau ceaiului de tei gustul special. Peste trei zile vor trece doi ani de când în fața unei uși de sticlă m-am lovit de un străin. Un străin cu ochi verzi și un zâmbet care părea să spună că mă cunoaște înainte să ne fi cunoscut.

            ” De ce am sentimentul că ne-am mai întâlnit? Bei un ceai? „

          Mergeam des acolo. Dar niciodată până în ziua aceea, pe cănile de ceai nu era scris Firenze. Am râs și am aflat că amândoi iubim Florența. Dar nu am fost niciodată în același timp acolo.

        Am știut mereu cum aș vrea să sărbătorim. El nu știe încă. Am aflat că într-o zi noi vom sărbători fericirea într-un city break în Florența încă de dinainte să ne fi cunoscut. I-am spus că am nevoie să își ia concediu, vreau să mergem acolo unde inima mea i-a cunoscut întâia oară. Mă așteptam să mă privească pierdut, să mă întrebe de ce avem nevoie de concediu pentru a merge la mall. Dar nu…el mi-a zâmbit și jur că puteam să aud în interior ecoul unei viori. Mi-a sărutat mâna și m-am strâns tare în brațe. Nu am petrecut foarte mult timp încercând să conturez o vacanță de poveste. Dintr-o mulțime de bilete de avion și hoteluri Christian Tour, cred că am găsit îmbinarea perfectă. Ori poate ei m-au ales pe mine încă de când treceam pierdută prin gânduri prin fața acelei uși de sticlă. Vreau să alergăm amândoi, ținându-ne de mână, pe Ponte Vecchio și să învingem timpul. Un ceai la o cafenea din zona Domului ne va aminti gustul primei  întâlniri. Am luat biletele pentru Galeriile Uffizi, pentru că sunt enorm de mulți oameni îndrăgostiți de călătorie, de istorie și artă, iar eu vreau să fiu sigură că ne vom regăsi printre ei și ne vom pierde acolo printre atâtea minuni ale lumii. Vom lua puțin din verdele Grădinilor Boboli și vom colora viața mai optimist. Deja simt gustul unei lasagna la restaurantul meu preferat La spada. Da, știu, am mâncat doar o dată acolo, dar mi-a fost de ajuns să știu că e restaurantul meu preferat din toate timpurile și din toate locurile. Acele pasta al pomodoro, carbonara, ori pizza care arată exact de ce simplitatea e pur și simplu delicioasă. Pentru nimic în lume nu aș vrea să ratăm Piazzale Michelangelo. Acolo m-am lăsat să zbor ca o frunză de toamnă prin timp și m-am îndrăgostit de o privire pe care încă nu o întâlnisem. Acolo am simțit că Florența e una dintre destinațiile pentru sufletul meu, al lui…al îndrăgostiților de viață și de călătorie…

          Am împachetat toată fericirea pe care am cunoscut-o lângă el, rochia roșie poveste a primei întâlniri, lăsând loc îndeajuns pentru toate visurile pe care le vom împlini acolo, pentru toate amintirile pe care le vom lua cu noi la întoarcere.

            …

            Trei zile mai târziu mă ține strâns în brațe și în fața noastră Florența ne scrie povestea. Mă ia la dans, iar vioara are un ritm atât de nou pașilor noștri, dar atât de cunoscut inimilor noastre.

                         Aici te-am cunoscut întâia oară

Timpul pentru mine s-a oprit din nou…am sărutat fericirea, între o clipire și un zâmbet.

20170314_173101
Sursă foto: arhivă personală

Articol redactat pentru SuperBlog 2018.

 

 

Reclame

7 gânduri despre „O dragoste dintr-o călătorie și o călătorie din dragoste

Adăugă-le pe ale tale

    1. Mulțumesc mult, Daniela! Am citit-o cu mare drag pe Margareta de dimineață în autobuz :)) cât despre Florența, am mers o dată două ore, o dată patru zile, nu am vizitat tot ce aș fi vrut. Un vis ascuns pe care încă nu mi-l recunosc e că vreau să mă reîntorc acolo…și acolo să locuiesc. Chiar pare din altă poveste orașul ♡

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: