Visurile cele mai frumoase nu se împlinesc pur și simplu…ele se construiesc

             Priveam apusul de pe același deal unde fugeam să mă ascund în copilărie când eram sigură că în fața mea lua naștere în fiecare zi una dintre minunile lumii. Culorile pe care cerul le căpăta atunci când soarele apunea la poalele mănăstirii de lângă apele Neajlovului erau dovada că locul meu de poveste e un colț de rai.

Exterior_P1     Am visat dintotdeauna să am o casă aici, pe terenul care are vedere spre minidelta Neajovului și spre pădurea de tei. Închid ochii și trag adânc aer în piept. Sufletul mi se umple cu amintiri. Văd o bătrână cu șorțul colorat. Cu o mână se sprijină ușor în baston iar cealaltă împinge un leagăn. În leagăn e o fetiță cu două cozi împletite spic, care rămân în spate când fata se avântă chicotind înainte. Oare codițele alea cum păcălesc timpul să mai rămână o secundă înapoia lui când trăiesc fericirea? Zglobie și veselă, râde într-una…întoarce privirea și mă văd pe mine.  Câți ani au trecut? Atâția cât pot număra, printre amintiri, pe chipul, acum brăzdat de riduri, al mamei. O văd în serile de vară cum cu zâmbetul larg îmi spune ,,E gata ceaiul de tei”. Ce norocoși suntem când putem transforma anumite amintiri în obiceiuri. Îl văd pe tata cum îmi șterge lacrimile și-mi spune că o să repare el leagănul distrus de furtună. Din casă iese și soră-mea care spune că dacă nu mai plâng mă învață să merg pe bicicleta și nu oricum, ci folosind BMX-ul pe care doar ce l-a primit cadou. O aud pe Cris cum strigă la poartă ,,Mama lui Linaaa…o lăsați la joacă?”. Îmi spune cu lacrimi în ochi că  vântul  ne-a distrus cazemata iar soră-mea îi promite că dacă tace o învață și pe ea să meargă pe bicicletă.

,,Is your bestfriend calling…won’t you pick up and”. Telefonul îmi sună și mă scoate din mașina timpului pe care o descoperisem în parfumul de tei. E Cris. Nici distanța, nici timpul nu ne-au îndepărtat. Ea este notar, soțul ei este dezvoltator imobiliar chiar în Constanța și împreună au o fetiță minunată, plină de energie, care îi seamănă atât de mult Cristinei.

      ,,-Hei, Lina! Mâine ești acasă? Venim cu toții în vizită pentru că avem ce sărbători. Terenul e al tău. De mâine începi planurile pentru căsuța ta de vis. De fapt poimâine, mâine sărbătorim!”

        Nu am apucat  decât să-i mulțumesc și a închis. Mă cunoaște prea bine ca să creadă că emoțiile care m-au cuprins îmi mai dau voie să vorbesc. Am lăsat-o pe ea să se ocupe de toate actele pentru terenul pe care l-am dorit dintotdeauna. Acum e al meu. Pornesc spre casă gândindu-mă la tot ceea ce începe. Cred că a trecut ce a fost mai ușor. Urmează multe frământări, nu vreau să greșesc cu nimic, trebuie să mă documentez atât cât să nu fac vreun pas înapoi și visul meu să nu devină realitate. Intru în casă, îmi îmbrățișez părinții și le dau și lor vestea cea mare. Mamei i s-au umplut ochii de lacrimi și mă îmbrățișează strâns. Tata zâmbește emoționat și îmi spune că mereu a fost mândru de fetița lui. Le cer scuze că nu mai pot sta, am multe de citit și mă retrag în dormitor.  Deschid laptopul și încerc să caut cât mai multe reglementări și documente referitoare la  construcția unei case. Găsesc mai multe decât mă așteptam și după ce arunc un ochi mi se pare că citesc o carte de fizică cuantică scrisă în vietnameză…DTAC, PAC, PUD, PUZ, PUG. Am nevoie de un ceai de tei și multă răbdare. Trebuie pregătită Documentația Tehnică pentru Autorizația de Construire (DTAC). Sună logic, dar când încerc să înțeleg mai multe simt că sunt prea obosită pentru asta și cred că mai bine încerc dimineață.

        M-a trezit sunetul picăturilor ce se loveau de acoperiș. Ce bine că plouă. O să am mai mult timp de studiu. În mod ironic, dar plin de adevăr, acum sunt sigură că prefer oricând procesul de construcție în detrimentul primului pas birocratic în care nervii și răbdarea mea vor fi puse chiar serios la încercare. Mama ciocăne la ușă și intră în cameră cu o tăviță. V-am zis că suntem norocoși când unele amintiri devin obiceiuri. Așa e ceaiul meu de tei. Îmi zâmbește cald așezând pe birou cana de ceai și micul dejun: două felii de pâine prăjită unse cu puțin unt și miere de salcâm și o brioșă cu mere făcută de ea. S-a gândit că sunt obosită…și oricât de obosită aș fi, îmi iubesc familia mereu mai mult.

     persp1Am nevoie de un document CU…CUCU, asta-s eu, dar ce e CU. Ah, am găsit: certificatul de urbanism reglementează tot ceea ce ține de regimul juridic, economic și tehnic al unui imobil care se încadreaza în prevederile Planului de Urbanism General. Deci asta însemna PUG-ul. Certificatul ăsta are valabilitate doi ani și îmi arată practic ce pot construi pe terenul meu. În el găsesc informații despre regimul de înălțime al construcției, poziția ei– aliniamente față de stradă, vecini, POT-ul. Ok, nu mai POT, ce mai e și POT-ul?  Valoarea maximă pentru procentul de ocupare a terenului, daaar mai există și valoarea maximă a coeficientului de utilizare a terenului, CUT. Iar eu credeam că e o materie grea fizica. Deci CU-ul meu o să fie emis de Primărie prin Biroul de Urbanism, iar ca să îl obțin este obligatorie schițarea pe o schiță cadastrală a amplasamentului viitor al casei și depunerea ei la biroul de Urbanism din cadrul Primariei. Doamne, apără și păzește, cred că nu m-am trezit încă și visul meu frumos început cu mic dejun adus de mama în cameră s-a tranformat într-un coșmar. De ce nu s-au inventat oamenii care să te ajute cu toate astea? Am nevoie de avize de la Distrigaz, Salubritate, Rețele telefonice, Apărarea Împotriva Incendiilor, Pompieri, Direcția de Sănătate Publică și nici nu mai vreau să citesc restul listei pentru că deja mă gândesc oare a câta generație după mine va apuca să vadă casa construită.

       Aud râsul  colorat al Dariei și îmi dau seama că a ajuns Cris, iar eu am uitat complet de vizita lor. Noroc că mama nu, camera de oaspeți și sufrageria sunt pregătite, miroase a prăjituri, iar în cuptor cred că avem un pui la rotisor. Îi îmbrățișez pe rând și mă bucur că am șansa de a evada din starea în care intrasem.

       -Lina, ce e cu fața asta de nedormită? Ori tu ai început să petreci cu o seară înaintea noastră? Cris râde, în timp ce o ia pe mama de gât și o trage lângă ea.

       -Are fața unui om care s-a apucat deja de căutat cel mai potrivit proiect de casă, am dreptate? îi răspunse glumind, Andrei.

      -Am fața cuiva care a încercat să înțeleagă care e treaba cu obținerea avizelor de construcție și nu a reușit decât să se gândească la cum ar trebui să înceapă să învețe limba arabă. I-ar fi mult mai ușor.

         Andrei, râde, mă bate pe umăr și-mi spune:

       -Tu dacă ești răcită, mergi să iei tratament de la florărie sau de la farmacie? Dacă vrei o prăjitură bună te duci la măcelar ori la cofetar? Ori poftim, cum ești îndrăgostită de cărți, de unde le citești, cumperi, ce faci tu cu ele, de la piață, ori de la librărie, bibliotecă? Nu te mai uita așa la mine, hai înăuntru să nu mai stăm cu toții în ploaie și îți explic mai bine.

        Ne-am așezat în sufragerie, Andrei a continuat, deslușind metaforele:

 sigla-AIA-2016.jpg      -Sunt de 15 ani în domeniul imobiliarelor. Tu ești scriitoare de când te știu, probabil că de când te știe Cris. Ce-ți trebuie ție toate nebuniile alea. Poți citi câte ceva pentru liniștea ta. Cauți proiect PAC? Atunci de ce te duci după mere la farmacie? Trebuie o echipă de specialiști. Ai nevoie de arhitecți proiectanți. E tot ceea ce trebuia să cauți. Ei au apărut tocmai, ca tu să nu îți mai bați capul cu tot ceea ce ți-ai bătut de aseară până astăzi. Și ca să te scutesc de alte zile și nopți de căutări, ți-i recomand pe cei de la Biroul de proiectare- AIA PROIECT. Au o experiență de proiectare de aproape 10 ani și experiența noastră comună mă determină să ți-i recomand.

persp2

       – Serios? Și eu care mă întrebam dacă există traducători de cuantică în vietnameză. Tu vrei să îmi spui că există oameni al căror rol este de a aduce lumină și căldură în construcția unor case? La figurat și la propriu, că sigur am văzut avize de la Electrica prin ce am citit eu. Cineva care să mă ajute să scap de toate lunile de chin și documentare, care să facă o magie și casa mea să fie construită fără greșeli? Cum să nu existe un Dumnezeu dacă a inventat arhitecții proiectanți? Cine nu crede, înseamnă că nu s-a lovit de ce m-am lovit eu ieri/azi și nu a înțeles importanța lor.

     Nu am stat prea mult pe gânduri și am cerut un număr de telefon. Nu m-a caracterizat niciodată răbdarea când devin foarte încântată de un proiect. Am plecat direct să îi contactez.

       -Ei, cum a fost? mă întreabă Cris.

      -Minunat. Mi-au spus că îmi vor fi alături pe tot parcursul procesului de autorizare pentru a face lucrurile mai simple și mult mai ușor de înțeles. Pe lângă asta, au un întreg portofoliu de proiecte case optimizate cu arhitectură de concept. Partea a doua nu prea am înțeles-o, dar sunt dipuși să explice orice și simt că am găsit ceea ce trebuia. Mi-a plăcut că au râs și au fost de acord când le-am spus că vreau un leagăn în curte. Nici nu m-am putut abține și i-am căutat puuțin pe net. Deja am văzut câteva articole pe care trebuie să le parcurg: ,,Ce este și cum se obține un aviz sănătatea populației”, ,,Ce nu acoperă polița de asigurare obligatorie a locuinței”. Stați liniștiți, astea sunt pentru zilele următoare. Astăzi putem începe liniștiți petrecerea. Să ciocnim un pahar de vin în cinstea tuturor reușitelor noastre și a lucrurilor învățate:

          Să nu cauți mere la farmacie, să scapi de grija PAC, ȚAC și celorlalte denumiri pe care le-am uitat deja, cu ajutorul arhitecților proiectanți, al specialiștilor, dar mai ales:

           Să nu uităm că visurile cele mai mari trebuie construite cu atenție!

      -Ah, era să uit. Acum că tot am descoperit AIA Proiect, o să vă mărturisesc și un alt vis de al meu. Intenționez să devin și eu partener dezvoltator. Visez să avem aici lângă casă un loc în care oamenii să evadeze în weekenduri, să vină să citească într-un hamac, să se plimbe alături de cei pe care îi iubesc la umbra teilor în floriți…

Articol scris pentru consursul Spring Super Blog 2018.

Un gând despre „Visurile cele mai frumoase nu se împlinesc pur și simplu…ele se construiesc

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: