Citind, vei trăi 1000 de vieți…

23335741_1623967164333653_1908068949_o

            Mă trezesc alintată de razele soarelui. Mi-am zis că dacă ele au curajul să schimbe zilele friguroase, atunci găsesc și eu curajul să mă ridic din pat, să-mi încep ziua liberă mai devreme decât de obicei. Pregătesc somnoroasă cafeaua și zâmbesc când văd cartea de pe măsuța din camera de zi. ”Toate casele au nevoie de un balcon” îmi spun, în timp ce mă așez pe scaunul din balconul meu și iau o gură de cafea. Iubesc diminețile care încep cu mirosul unei cărți , al cafelei și al zilelor însorite de toamnă. Am citit-o acum ceva timp, dar simțeam nevoia să o redeschid pentru a o reîntâlni pe Rina, personajul meu preferat, ca pe o veche prietenă. Am clipit și când am deschis ochii mă aflam pe o stradă, admirând casele din piatră rezistentă. În jurul meu sunetele covoarelor bătute păreau o melodie specifică decorului. Am înțeles că fiecare casă are nevoie de balcon, așa cum noi fiecare avem nevoie din când în când de o privire retrospectivă a propriei  vieți. E ca o poartă între cele două lumi, cea din interior și cea din exterior. Eu, Rina, femeia veselă, cu ochi frumoși, dar privirea tristă, mă gândeam uneori cum era dacă ai mei rămâneau în România, ori la suferința a 25 000 de imigranți evrei, majoritatea supraviețuitori ai Holocaustului. Alteori gândurile îmi fugeau la iubire, încercam să înțeleg unde greșisem, cum pierdusem basmul în care am trăit.

     ayaan-hirsi-ali-necredencioasa.jpg Am coborât pe străduțele de piatră, până la cafeneaua elegantă din Orașul de Jos, singura de altfel din Haifa. Astăzi vreau să evadez. Am comandat o cafea și privind clădirea alăturată, încercam să înțeleg cum pot oamenii aceia să locuiască în niște case fără balcon. Îmi plimb ochii prin cafenea și văd raftul plin de cărți.  Observ cartea mea preferată, ”Necredincioasa”, un volum tulburător, plin de lecții, care a meritat citit până la ultima filă. O poveste despre tradiții, cultură și suferințele pe care religia extremistă le poate aduce.  Am citit-o de curând și mi-a plăcut că eroina nu a încetat niciodată să lupte pentru propria libertate şi linişte. De atunci m-am schimbat. Am ales să fiu o mamă singură decât o femeie pe a cărei viață depresia pusese stăpânire. Aș fi vrut să fi știut de povestea ei când  eram mică și mi-am dorit atât de tare să mă joc cu mingea, dar n-am făcut-o pentru că eram fată, ori când îmi era rușine că mama era ashkenazită și casa noastră putea fi atacată cu pietre din cauza ei. Acum am înțeles că trebuie să luptăm pentru libertatea noastră și pentru a fi noi înșine, indiferent de încercările pe care ni le aduce viața și nu voi mai face aceleași greșeli.

     ayelet-waldman-dragostea-si-alte-lucruri-imposibile.jpg  Chelnerița m-a văzut uitându-mă spre raft și mi-a adus ”Dragostea și alte lucruri imposibile” spunându-mi că e o carte pe care îmi va face plăcere să o citesc, despre dragoste, scrisă complet realist, ca o destăinuire unui prieten foarte intim. De parcă știa că povestea-mi seamănă cu tot ce era scris acolo. Că viața Emiliei, o comedie a erorilor, cu emoții copleșitoare, din care ea  învață cu adevarat sensul dragostei si al familiei, ar putea să mă învețe și pe mine mai multe. Acum ceva timp, credeam că iubirea se simte ca atunci când mi-am cumpărat primii pantofi cu adevărat noi. Aveam 8 ani și mă trezeam în fiecare noapte să îi văd acolo, lângă pat. Mai târziu am înțeles-o altfel. Când l-am întâlnit, eram siguri că suntem perfecți, că avem dreptul la basmul nostru. Asta până când fetița noastră, Noa, s-a născut cu atâtea probleme de sănătate încât aproape în fiecare zi credeam că am pierdut-o. Așa ne-am pierdut și pe noi, uitând că viața e alcătuită doar 1% din ceea ce trăiești și 99% din cum reacționezi în acele momente. Simțeam că m-aș putea împrieteni cu Emila, să stăm amândouă la o cafea, încurajându-ne una pe cealaltă. Citind puteam deveni oricine, puteam să am puteri noi. O înțelegeam mai bine pe Fila, sora mea, și de ce mă bătuse la cap în copilărie să citesc.

             Cât am clipit, am realizat că timpul trecuse și nu mă desprinsesem de cartea mea. Am fost în locul Rinei pentru câteva ceasuri. Citind, puteam deveni și eu oricine. Aș fi vrut doar să fiu acolo lângă ea, să îi spun că totul o să fie bine pentru ea și fetița ei, ca va ajunge o scriitoare fantastică și romanul autobiografic o să fie extrem de apreciat. Mă ridic și privesc lumea de afară de la balcon. Ce bine că îl am…

                Ce ar fi să iei  o pauză cu o carte bună care să te captiveze. Editura RAO te așteaptă cu  lumi tocmai bune de evadat. Există o mulțime de vieți care te așteaptă să le trăiești.

 

Articolul a fost scris pentru concursul SuperBlog2017.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: