I-am spus o poveste Universului

FB_IMG_1505883537985.jpg

          Despre tine. I-am spus că tu ești omul care poate schimba un univers. Se îngrijorase. I-am zâmbit si l-am liniștit spunându-i că oamenii ca tine schimbă în bine, îl fac mai frumos. I-am povestit cum l-ai schimbat pe al meu, transformând greutățile în visuri. Cum aveam un bagaj mare, plin de răni și-l trăgeam după mine ca să mă pedepsesc… pentru toată încrederea pe care o oferisem, pentru toată dragostea pe care o îngrijeam zilnic să crească și pentru toate cioburile rămase în urma certurilor care îmi zgâriau sufletul. L-am rugat să mă ierte că îi povestesc așa târziu, pentru că doar ce mi-am regăsit cuvintele pe care le pierdusem când te-ai oferit să-mi cari tu bagajul și să mă ții de vorbă. Mi-amintesc că nici măcar nu te priveam în ochi când ți-am spus să pleci, că drumul pe care merg eu nu cred să aibă nici oameni, nici case, nici copaci, nici flori…că drumul ăla o să aibă doar amintiri și întrebări. Mi-ai zâmbit mințindu-mă că exact acolo mergi și tu, că ai un sac mare cu flori și copaci de plantat. Acum înțeleg că minciuna aia era singura pe care eu ar fi trebuit sa o iert. Că oamenii care au sufletul plin de iubire mint pentru a masca faptul că pun binele tău pe primul loc, oricât de rău le-ar fi lor. Și de atunci îmi ascultai întrebările, răspunzându-mi cu glume care îmi readuceau zâmbete și îmi ofereau visuri. Iar amintirile erau altele printre florile ce începeau să răsară. Când adormeam, deschideai bagajul și din scoici îmi construiai alt drum, mințindu-mă că s-a schimbat peste noapte. Uneori te credeam, alteori cearcănele te dădeau de gol. M-ai iertat și când dădeam cu piciorul în vreo scoică spunându-ți că urăsc marea. Că tu vedeai valurile și pescărușii din privirea mea și mă strângeai tare în brațe. I-am mulțumit că mi-a scos în cale un om care schimbă drumuri, și schimbă greutățile din bagaje cu visuri. I-am spus că voi încerca să fiu un om la fel de bun ca tine. Era seară și povestea mea îl liniștise, așa că stele îi sclipeau încet. Tu dormeai adânc și zâmbetul pe care îl aveai, că eu eram acolo, îmi spunea că ai auzit povestea pe care i-am spus-o Universului.

 

Ai grijă de omul tău. 

          Fii omul din poveștile preferate ale unui univers.

 

 

2 gânduri despre „I-am spus o poveste Universului

Adăugă-le pe ale tale

  1. Frumoasă povestea!
    Știi… drumul meu are aceeași destinație… și aceeași rădăcină…
    Pe mine mă așteaptă un Curcubeu, țin neapărat să te bucuri și tu de splendoarea lui. Hai! Sus! Să ne grăbim!
    Ne odihnim la noapte! Prețuire!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: